Fotografii și călătorii

…Așa încep multe din propozițiile care definesc viitorul atunci când ești copil. Dar timpul trece și încet-încet nu mai ești copil, ci evoluezi spre adolescent, tânăr, și, într-o zi, te trezești că ești mare. Cum îți dai seama că s-a întâmplat această transformare? Pe parcurs se schimbă prioritățile. Și, mai mult, dintr-o dată, ziua nu mai e suficient de lungă. Când te uiți la ceas, tot 24 de ore are, dar în timpul ăsta încerci să înghesui din ce în ce mai multe treburi care îți iau din ce în ce mai mult timp, și nici nu știi când a trecut ziua și tu n-ai făcut tot ce ți-ai propus.

Când ești copil, te culci la prânz mai mult obligat de părinți, pentru că trebuie. E un rău necesar, și te împotrivești cât poți. Doar sunt o grămadă de jocuri de jucat, o mulțime de lucruri de făcut, și nici să nu deschidem discuția despre câte desene animate și filme și seriale sunt de văzut la televizor, iar somnul de după-amiază nu face decât să te încurce.

Acum, cel puțin declarativ, aș dormi oricând și oriunde – exagerez, evident, dar îmi lipsesc anii de imediat după facultate, când aveam un program relativ fix și după ce veneam de la muncă îmi permiteam să mă culc o jumătate de oră sau o oră și după aceea să îmi văd de restul programului (acum nu îmi permit alții, iar când totuși aș avea timp să mă culc, mereu găsesc câte ceva mai interesant de făcut și pe urmă regret că nu m-am culcat).

Și iată-mă acum, treaz de la 5 dimineața, după o oră de încercări nereușite de a adormi la loc – mă laud că vreau să dorm și nu îmi iese. E adevărat, asta e doar o întâmplare – dar fiecare oră nedormită acum se va răbuna mai târziu în decursul zilei și al săptămânii. Ieri m-am tuns, drept pentru care am fost nevoit să stau cuminte o perioadă de timp destul de lungă în fața unei oglinzi mari (mai mult decât cele câteva minute dimineața și seara când mă spăl pe dinți și când oricum mă gândesc la o mulțime de alte lucruri care nu îmi prea lasă timp să studiez imaginea din oglindă) – și m-am speriat de ce am văzut în ea: obosit, cu niște cearcăne de zici că m-a bătut careva, și mai grizonat decât îmi aduceam aminte.

Nu îmi pare rău. Am crescut mare, nu știu exact când. Eram prea ocupat – să mă joc, să învăț, să mă plimb, să descopăr lumea, să mă descopăr pe mine și să mă înțeleg cu mine, și să fac o mie și unul de alte lucruri pe care nici măcar nu mi le mai amintesc. Am realizat multe. Nu, încă nu am mutat munții din loc (și nici nu cred că am s-o fac prea curând, îmi plac acolo unde sunt) însă, trăgând linie, sunt mulțumit.

Ce ar mai trebui? Să îmi impun ceva mai multă disciplină, mai ales mie, dar și celor din jur cu care interacționez direct, și să fiu ceva mai organizat cu timpul meu (în condițiile în care mă plâng că nu îmi ajung cele 24 de ore ale zilei, constat că totuși pierd foarte mult timp aiurea…). Am reușit luna asta să îmi fac timp să citesc câteva cărți de beletristică, și să ajung cât de cât la zi cu revistele pe care le cumpăr în fiecare lună și le fac teanc pentru că nu apuc să le citesc, dovadă clară că încep să recuperez ceva din timpul pe care altfel îl pierdeam. O să mai investesc niște timp în mine, în hobby-urile mele – atâta timp cât faci un lucru din plăcere, nu poți fi acuzat că muncești

Asta ar fi un fel de hotărâre de anul nou venită la o lună după anul nou, dar, în condițiile astea, sunt convins că o să aibă mai mult succes decât hotărârile luate după câteva pahare de șampanie în noaptea dintre ani dintre care multe, sunt sigur, au ajuns deja la gunoi.

În rest, am observat că lucrurile bune se întâmplă atunci când te uiți în altă parte, când ești ocupat cu altceva, secretul e să nu fii exagerat de preocupat și să fii pe fază – să le primești și să te bucuri de ele.

Am făcut zilele astea un drum până la Iaşi (cu avionul) şi la întoarcere am avut parte de o niste nori superbi, şi am făcut şi nişte fotografii. Câteva le-am tras în rafală la 3 cadre pe secunda, care, combinat cu viteza de vreo 500 km/h a avionului au dat nişte imagini numai bune de făcut imagini 3D

Despre cum se face o imagine 3D anaglyph am aflat dintr-un tutorial de la NASA, metoda este rapida (2 minute/imagine) şi nedureroasă

Mai jos este una din imaginile obţinute, click pe ea pentru varianta mai mare

IAR-93 Vultur

Aero L-39 Albatros

Mil Mi-4 “Hound”

Sukhoi Su-27 “Flanker”

IAR 316 “Alouette” / Mil Mi-8

Mil Mi-8 – Fost elicopter prezidenţial

Zlín Z 26 Trener

Britten-Norman Islander BN-2 construit la IRMA/Romaero

Yakovlev Yak-52

IAR 828

A se urmări în full screen, folosiţi mouse-ul să priviţi în jur

     În ultima vreme nu prea am mai avut timp nici să respir, d-apăi să mai și postez ceva pe blog. Aveam de gând mai demult să mă mut în “casă noua” (ideea de a îmi cumpăra domeniu a apărut destul de serios încă de acum 2 ani, dar am tot amânat, din diverse motive, unele mai întemeiate, altele mai puțin sau deloc).

     În fine, în loc de hotărâri de anul nou pe care să le încalc încă de a doua zi (mă apuc de sport, învăț o limbă străină etc. etc.), în dimineața zilei de 1 ianuarie 2011 am pus mâna pe tastatură și mi-am rezervat domeniu, pe care 2 zile mai încolo l-am și achitat, devenind astfel proprietarul unui colțișor de .ro. Mai mult, pentru că providerul meu de internet îmi oferă hosting gratuit (și cum mă îndoiesc că voi avea prea curând atâta trafic încât să îmi depășesc felia), m-am dus și mi-am luat în primire colțișorul meu de server. Drept pentru care, acum, m-am “mutat” în casă nouă. O “cameră” am dedicat-o blogului pe care îl aveam în “garsonoiera” de pe wordpress (și care va rămâne activ și acolo), dar la “intrare” am pus un blog-portofoliu cu poze și fără prea multe cuvinte, urmând ca aici să mă axez mai mult pe povești de călătorie.

    De acum, timp să am, și chef, și să mai scriu povești.

    Un an cât mai bun tuturor!